Am curaj sa vorbesc cu mine despre asta.

Ei si, ai gresit. Cu totii facem greseli, chiar si eu. Poate nu tie, dar mi-am facut greselile. Ce-o sa fac acum? Sa te urasc toata viata mea nu pot, nu ca n-as vrea, dar nu-mi permite constitutia. Genetica mai bine zis pentru ca am o oarecare forma de uitare in ADN. Uitare, iertare.. rimeaza deci e in regula. Ma gandesc cateodata ce-ar fi fost daca nu era. Daca nu era atunci poate era mai tarziu sau poate a fost pentru ca era atunci. Poate nici macar n-ar fi trebuit sa evitam greseala asta mediatizata, era frumos sa trecem peste. Sa trec peste, pardon. Puteam sa fac asta? Chiar eu spuneam, daca bine-mi amintesc ca facem cu totii greseli, a ta fu una chiar de inteles daca stau sa ma gandesc la algoritmul pe care l-am pus eu insami in miscare.
Ei, nu-mi place cand gandesc. Mai bine ma opresc acum pana nu iert si fac o criza de demnitate cu urmatoarea ocazie. Pentru ca o sa fie o urmatoare ocazie atata timp cat ti-o ofer. Cu totii gresim, asa-i? De ce n-am face-o inca o data. Imediat dupa semnul intrebarii chiar.