Presupun ca ajungi la o varsta cand ti se coaguleaza viata din sange, se sfrijesc dorintele si vai de cel ce iti iese in cale atunci. Vai de crucea lui de care subit mai sta unul agatat.
Vai de tine care fara sa vrei iti imparti zambetul inimii cu un nou venit, neservit dar infometat. Vai de ce mai ramane din Dorintele tale din care se hraneste altul inainte sa apuci tu furculita. Si vai de bietul slab, olog de viata, secat de constiinta care infasoara zilnic inca un lant in jurul vostru. Cum crezi tu ca ai sa iesi vreodata de aici cand el se drogheaza necontenit cu benzina ta letala, cu ce sa inaintezi? Pentru ce sa mai inaintezi cand unicul scop al lui e sa nu pleci niciodata.
Sa nu te limitezi niciodata cand vorbesti despre un om insetat si unidirectionat.